Una din întrebările frecvente este legată de metoda cea mai avantajoasă de rezolvare a unei edentații.
Ce ar trebui pacientul să aleagă? Varianta prin implant sau cea prin punți protetice clasice?
Alegerea ar trebui făcută în funcție de câțiva factori. Ne referim la cazuri generale, optime. Cazurile care prezintă diferite particularități trebuie evaluate de medicul stomatolog:
- Impactul asupra organismului. La rezolvarea prin punți protetice, este necesară șlefuirea a minim doi dinți care limitează breșa edentată. În cazul implantului se înlocuiește o rădăcină dentară, care lipsește, cu o rădăcină din titan. Dinții vecini rămân astfel neatinși.
- Un alt aspect este dat de prezervarea osului maxilar. Osul maxilar, asemenea altor formațiuni anatomice, are tendința să se atrofieze dacă nu este solicitat. Rădăcinile dentare transmit forțele de masticație osului maxilar. Atâta vreme cât acest os recepționează aceste forțe, primește informația că este necesar și trebuie să existe. În momentul în care rădăcinile dentare lipsesc, osul nu mai este solicitat și începe să se atrofieze. Deoarece implantul are rolul unei rădăcini dentare și preia toate funcțiile acesteia, va prelua și forțele de masticație, pe care le va transmite osului maxilar, împiedicând astfel atrofierea acestuia.
- Durata în timp. Durata medie de viață acceptată pentru ambele variante este de aproximativ 10 ani. Bineînțeles, în cazul în care sunt realizate corect. Dacă pacientul are o igienă foarte bună și un organism sănătos, se poate ajunge și la 20-25 de ani.
- Funcționalitate. Din punct de vedere funcțional, nu există nici o diferență între cele două variante.
- Fizionomie. Refacerea fizionomiei se poate realiza în aceeași măsură cu ambele variante.
- Costuri. Varianta prin implant este mai scumpă.