Parodontologia este specialitatea stomatologiei care studiază structurile de susținere ale dinților, precum și bolile și afecțiunile care îi afectează. Parodontoza este o afecțiune localizată la nivelul gingiei și a osului parodontal, elemente anatomice cu rol de menținere a dintelui în alveolă. Bolile parodontale variază de la simpla inflamație a gingiei până la o boală gravă care are ca rezultat afectarea majoră a țesutului moale și a osului care susține dinții. În ultimul stadiu al bolii parodontale dinții sunt pierduți. Parodontoza este forma avansată a bolii parodontale, stadiu în care este afectat parodonțiul de înveliș și cel de susținere, adică osul parodontal și părțile moi, gingie și ligamente parodontale. Cel mai frecvent, boala parodontală se dezvoltă atunci când placa bacteriană este lăsată să se acumuleze supra și subgingival. Oricare dintre aceste simptome poate fi un semn al unei probleme serioase, care ar trebui verificată de  medicul dentist.

Parodontoza este însoțită de următoarele semne clinice:

• Sângerarea gingivală spontană și la periaj;
• Mobilitate dentară;
• Respirație urât mirositoare;
• Gust neplăcut în gură;
• Gingii roșii, tumefiate;
• Mâncărimi la nivelul gingiilor;
• Retracție gingivală cu dezvelirea rădăcinii;
• Durere la masticație;
• Mobilitate dentară;
• Apariția puroiului în șanțul gingival.

Factorii de risc în declanșarea bolilor parodontale:

• Igiena orală deficitară;
• Periaj incorect și traumatizant;
• Lucrări dentare vechi;
• Utilizarea incorectă a aței dentare sau scobitorilor;
• Fumatul excesiv;
• Tartrul dentar;
• Tratamente medicamentoase;
• Băuturile acide;
• Obturații de coletincorect aplicate;
• Dinți înghesuiți;
• Schimbări hormonale în sarcină sau menopauză;
• Boli metabolice: diabet;

Tratamentul parodontozei

Imobilizarea dinților parodontotici (mobili) este o etapă foarte importantă în tratamentul parodontal și are ca scop restabilirea funcției orale. În funcție de gradul de mobilitate al dinților se va decide păstrarea lor pe arcadă sau extracția. Managementul mobilității dentare constă în:

• Igienizare;
• Imobilizarea dinților mobili cu bandă din fibră de sticlă;
• Echilibrarea ocluzală;
• Terapie parodontală non-chirurgicală.

Chirurgia parodontală ar putea fi necesară în cazul în care inflamația și pungile parodontale profunde se păstrează după aplicarea metodelor de tratament mai sus menționate..

Prevenirea parodontozei

• Periajul corect al dinților de două ori pe zi;
• Folosirea corectă a aței dentare ;
• Reducerea alimentelor care favorizează apariția bacteriilor (ex. zahăr)
• Vizite regulate la medicul stomatolog la 4, 5 sau 6 luni pentru un consult amănunțit și curățare profilactică